Dictionar

plasmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., lat., gr. plasma)

1. lichid intercelular în sânge, în limfă și în mușchi.
2. zonă dintr-o descărcare electrică într-un gaz, care conține atât ioni pozitivi și negativi, cât și electroni și atomi neutri, cu mare conductibilitate termică și electrică, cu proprietăți specifice.
 

-PLASMĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. plasma „modelare, fasonare”)

1. „plasmă”.
 

aloplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alloplasme)

1. parte diferențială a citoplasmei, având anumite funcții.
 

aloplasmă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT alloplasma
2. FR alloplasme
3. EN alloplasm
4. DE Alloplasma
5. RU aллоплaзмa
6. HU alloplazma, protoplazma azon része, melyből ostorok, csillók stb. erednek
 

amfiplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiplasme)

1. plasmă încă neseparată în nucleu și citoplasmă, la bacterii și cianoficee.
 

androplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. androplasme)

1. protoplasmă activă a gametului mascul.
 

androplasmă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT androplasma
2. FR androplasme
3. EN androplasm
4. DE Androplasma
5. RU aндроплaзмa
6. HU androplazma, hímgaméta aktív protoplazmája
 

acariot

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. akariote)

1. (biol.) celulă fără nucleu; celulă nenucleată; acariobiont.
2. nucleu neconstituit încă în plasmă celulară.
 

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
 

albuminemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albuminémie)

1. prezența albuminei în plasma sangvină.
 

albuminoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albuminoïde)

1. adj. de felul albuminei.
2. s. n. proteină complexă, ca albumina, din țesuturile cartilaginoase.
3. substanțe proteice din citoplasmă.
 

alexină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanță proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.
 

amfiplasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiplasme)

1. plasmă încă neseparată în nucleu și citoplasmă, la bacterii și cianoficee.