Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT acroplastus
2. FR acroplaste; à croissance apicale
3. EN acroplastous
4. DE acroplastisch; gipfelwachsend
5. RU aкроплaстный
6. HU akroplasztikus, csúcs felé fejlődő
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acroplastus)
1. (despre limb) cu creștere de la bază către vârf.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bréphoplastique)
1. (med.) care se formează din țesut embrionar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fibroplastique)
1. care generează ţesut fibros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. plastic)
1. amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la prepararea anvelopelor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
1. adj. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat.
2. masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse.
3. referitor la pictură sau sculptură.
4. arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc.
5. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator.
6. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă.
7. chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.
8. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice.
9. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)
1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophane)
1. folie transparentă din material plastic, pentru conturarea şi colorarea imaginilor filmului de animaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrylate)
1. material plastic obţinut prin polimerizarea acidului acrilic.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)
1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.
3. (muz.) compoziţie care dă impresia că urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.