Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. harmonieux, it. armonioso)
2. (muzică) care are armonie, care produce sunete plăcute, melodioase.
3. (arte plastice) care are, care produce armonie grație culorilor, proporțiilor etc.
4. (fig.) care formează un întreg echilibrat, omogen.
5. (antonim) inarmonios, nearmonios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équestre, lat. equester, -tris)
1. de călăreţ; (despre opere plastice) care reprezintă o persoană călare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. figurer, lat. figurare)
1. intr. a fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o listă.
2. a face figuraţie în teatru.
3. tr. a ilustra, a reprezenta ceva (în artele plastice); a imagina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illusionnisme)
1. profesiunea iluzionistului.
3. (în artele plastice) ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realităţii.
4. tendinţă psihologică de a explica un fenomen prin iluziile pe care acesta le provoacă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. municipal, lat. municipalis)
1. adj. referitor la municipiu.
2. (s. f.) expoziţie (de arte plastice) organizată la nivel de municipiu.
3. s. m. f. măturător de stradă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (reprezenta)
1. acțiunea de a reprezenta.
2. înfățișare, redare (cu mijloace plastice), reproducere.
3. cheltuieli de ~ = sume prevăzute într-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din îndeplinirea funcțiilor oficiale pe care le deține o persoană.
5. imagine senzorială a obiectelor sau fenomenelor lumii exterioare, evocată în conștiință în absența acestora; proces psihic care realizează această evocare.