platformă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pate-forme)

1. suprafață orizontală plană, planșeul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.).
2. vagon, (auto)camion care are o suprafață plată, deschisă.
3. parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urcă sau coboară călătorii.
4. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor și elicopterelor.
5. suprafață de teren pe care se ridică noi construcții.
6. ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spațială = satelit artificial de mari dimensiuni, bază de lansare de pe orbită a navelor interplanetare; ~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unități industriale.
7. parte a unei clădiri, formată dintr-o suprafață orizontală plană.
8. rampă pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor.
9. (sport) instalație orizontală rigidă de pe care se execută sărituri în apă.
10. porțiune mai rigidă și mai solidă a scoarței terestre.
11. ~ continentală = zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental.
12. construcție plutitoare sau fixă destinată forajului marin.
13. loc șes (pe un deal, pe un munte).
14. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupări oarecare, bază teoretică.

alegoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allégorique, lat. allegoricus)

1. care folosește alegoria, care are valoare de alegorie; care conține un sens ascuns, o aluzie ascunsă; exprimat în pilde.
2. car ~ = vehicul amenajat cu o platformă reprezentând o scenă simbolică și cu care se defilează la anumite sărbători.

artinskian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. artinskian)

1. etaj al permianului inferior de facies marin, din platforma rusă, corespunzător autunianului.

ascensor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascenseur)

1. cabină, platformă care transportă pe verticală oameni și materiale într-o clădire cu etaje, într-o mină; lift.

autobenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + benă)

1. autocamion prevăzut cu benă, platformă închisă pe care se așează încărcătura.

autocamion

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + camion)

1. autovehicul pentru transportul mărfurilor, materialelor et cetera, cu benă sau cu platformă; camion.

autofurgonetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + furgonetă)

1. autovehicul prevăzut cu platformă mică pentru transportul de mărfuri; furgonetă autopropulsată.