Rezultate secundare (Platoşă,):
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (în + platoșă)
1. a (se) acoperi cu o platoșă; a (se) înzăua.
2. (fig.) a (se) înarma cu credința creștină.
3. (var.) a (se) împlătoși.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataphracte)
1. s. n. platoşă grea, din diferite materiale, pentru om şi pentru cai.
2. s. m. oşteni ai cavaleriei grele înzăuaţi, împreună cu caii lor, în astfel de platoşă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuirasse)
1. armătură din plăci de oţel cu care se blindează navele de război; blindaj.
2. armură de oţel care protejează pieptul şi spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoşă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuirassier)
1. soldat din cavaleria grea franceză, cu cască şi platoşă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. lorica)
1. armură medievală; platoşă, cuirasă.
2. carapace silicioasă a celulei la diatomee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. retiarius, fr. rériaire)
1. gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal şi o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său, înarmat cu platoşă.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (în + za)
1. a îmbrăca în zale; a împlătoșa.