Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. plébéien)
1. I. referitor la plebe; plebeic.
2. (antichitate) referitor la clasa socială cea mai de jos.
3. II. (antichitate) persoană care făcea parte din plebe; plebeu.
4. (prin ext.) cetățean care nu aparține clasei conducătoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (plebeian + -ism)
1. comportament de plebeu, aer de plebeu; plebeism.
2. expresie lipsită de decență, mod plebeian de a vorbi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. plebejisch)
1. referitor la plebe; plebeian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. plebeius)
1. (cetăţean roman) care aparţinea plebei; plebeian.
2. (om) care face parte din plebe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (plebeian + -ism)
1. comportament de plebeu, aer de plebeu; plebeism.
2. expresie lipsită de decență, mod plebeian de a vorbi.