Dictionar

Plebeic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. plebejisch)

1. referitor la plebe; plebeian.


Plebeian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. plébéien)

1. I. referitor la plebe; plebeic.

2. (antichitate) referitor la clasa socială cea mai de jos.

3. II. (antichitate) persoană care făcea parte din plebe; plebeu.

4. (prin ext.) cetățean care nu aparține clasei conducătoare.