Plebeu, -ee

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. plebeius)

1. (cetăţean roman) care aparţinea plebei; plebeian.

2. (om) care face parte din plebe.

---

Client, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. client, lat. cliens)

1. plebeu roman care recunoştea patronajul unui patrician.

2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.

3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.

4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.

---

Plebeian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. plébéien)

1. I. referitor la plebe; plebeic.

2. (antichitate) referitor la clasa socială cea mai de jos.

3. II. (antichitate) persoană care făcea parte din plebe; plebeu.

4. (prin ext.) cetățean care nu aparține clasei conducătoare.

---