Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pléistocène)
1. (din) prima epocă, cea mai lungă, a cuaternarului, caracterizată prin alternanţa intervalelor reci cu intervale calde; glaciar; diluviu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diluvien)
1. adj. referitor la diluviu; provenit din diluviu; diluvial.
2. s. n. pleistocen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. diluvium)
1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună şi ploi torenţiale; potop.
2. pleistocen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glaciaire)
1. referitor la procesul sau timpul de apariţie a glaciaţiei.
2. provenit din topirea gheţarilor.
3. s. n. pleistocen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Paläanthropus, lat. palaeoanthropus)
1. om fosil din pleistocenul mediu; omul din Neandertal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. périglaciare)
1. zonă ~ă = regiune situată la periferia gheţarilor pleistoceni sau actuali, cu climă, procese şi forme de relief specifice.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. sicilien, it. siciliano)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Sicilia.
3. apărare ~ă = sistem de apărare la jocul de șah; casată ~ă = numele unui sortiment de casată.
4. (s. n.) dialect din Italia meridională, vorbit în Sicilia.
5. adj., s. n. (din) etajul inferior al pleistocenului din bazinul Mării Mediterane.
6. s. f. vechi dans italian cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare.
7. (în sec. XVII-XVIII) parte lentă a lucrărilor instrumentale (sonată, concert); formă a ariilor lirice.