Parte de vorbire: s.f. (franțuzism)
Origine: (fr. plaisanterie)
2. glumă, lucru spus sau făcut pentru a distra; aluzie amuzantă etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)
1. plezanterie de un comic grosolan care se traduce prin gesturi, acțiuni sau cuvinte menite să facă oamenii să râdă sau să se distreze; glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie.
2. (lit.) scriere în stil burlesc care exprimă adesea o veselie truculentă; anecdotă burlescă, snoavă.