plisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. plisser)

1. a îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri.

plisaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plissage)

1. acţiunea de a plisa.

pliseu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plissé)

1. cută sau grup de cute înguste, regulate şi dese.

coleretă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. collerette)

1. țesătură sau dantelă plasată în jurul gâtului sau în jurul gulerului unei haine.
2. guleraș din țesătură fină sau din dantelă (încrețit sau plisat).
3. (prin analogie) lucru care, prin forma sau utilizarea sa, seamănă cu un guleraș.

naiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. naïf)

1. adj. (și adv., s. m. f.) natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut.
2. fără experiență, credul, inocent.
3. artă ~ă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc.
4. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc.
5. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc.

plisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. plisser)

1. a îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri.

plisaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plissage)

1. acţiunea de a plisa.

primar, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. primarius, fr. primaire)

1. adj. inițial, de la început, originar; primordial, principal. (p. ext.) de primul grad, de bază.
2. învățământ ~ = formă de învățământ, cu caracter obligatoriu, în care se predau noțiunile elementare ale principalelor discipline; eră ~ă = paleozoic; medic ~ = medic care, prin concurs, a devenit superior medicului specialist.
3. simplu, rudimentar, simplist.
4. (despre cuvinte) primitive.
5. (ec.) sector ~ = ansamblu de activități economice producător de materii prime (agricultura și industriile extractive).
6. (med.; despre simptome) care apare în prima fază a unei boli.
7. care se manifestă brutal; care dovedește lipsă de cultură, de rafinament.
8. (despre elemente și compuși chimici) cu o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical.
9. s. m. reprezentant ales, cu atribuții administrative în orașe și comune.

rujă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rouche)

1. bandă încreţită plisată de tul, de dantelă etc., obiect la obiecte de îmbrăcăminte.