Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. crusta)
2. strat tasat, uscat şi întărit, de la suprafaţa terenului arabil, în urma ploilor, a grindinei etc.
3. strat solid de săruri, depuse pe pereţii unui recipient.
4. înveliş tare al corpului unor vertebrate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. limus)
1. teren alcătuit dintr-un amestec mai mult sau mai puțin consistent de pământ, nisip, materie organică și apă; pământ amestecat cu apa ploilor sau a zăpezilor și muiat; noroi, nămol.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. telmatoplancton)
1. plancton al mlaștinilor și al băltoacelor.
2. plancton de bălți și mici rezervoare de apă sezoniere, format ca urmare a ploilor abundente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. torrent, lat. torrens)
1. curs de apă temporar pe pantele repezi și neregulate ale munților și dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor.
2. formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alina + -[ă]tură)
1. micșorare a intensității unui fenomen natural; alinare, alinat.
2. (reg.) pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate.
3. (reg.) loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (uda + -[ă]toare)
2. (Mold.) vas, de obicei din lemn, pentru păstrat apa în care se înmoaie praftura și se călește oțelul.
4. (art.) (Olt.) obicei popular prin care se invocă pornirea ploilor.