PLUMB-, PLUMBO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (germ., engl. plumb/o/-, cf. la. plumbum)

1. „plumb”.

plumbaginacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plombaginacées)

1. familie de plante dicotiledonate gamopetale: plumbago.

plumbago

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. plumbago)

1. plantă ornamentală din sudul Australiei, cu flori albastre.

plumbat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Plumbat)

1. sare de plumb.

plumbifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. plombifére)

1. care conține plumb; plumbos.

PLUMBO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. plumbum „plumb”)

1. „plumb”.

calcină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcin)

1. pulbere galbenă prin oxidarea unui amestec de cositor și plumb, la prepararea emailurilor de faianță și ca abraziv.

ceruză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céruse, lat. cerussa)

1. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb.

ceruzit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cérusite)

1. mineral compus din carbonat natural de plumb (PbCO₃), care poate conține și urme de Sr, Zn, Cu; (var.) ceruzită.

cest 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caestus, fr. ceste)

1. (ant.) mănușă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleții în luptele pugilistice.

cloretan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chloréthane)

1. (chimie) derivat monoclorurat al etanului, întrebuințat ca anestezic, la fabricarea tetraetil-plumbului, ca solvent pentru rășini et cetera; clorură de etil.

compoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. composition, lat. compostio)

1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanță, un corp etc.; structură.
2. compus; amestec.
3. operă artistică, muzicală.
4. mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare.
5. studiul regulilor de compunere a unei bucăți muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.
6. mod în care a fost compusă o bucată muzicală.
7. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.
8. (fot.) aranjament artistic și rațional al unei imagini.
9. gen de pictură care reprezintă personaje în acțiune.
10. tip de interpretare a unui rol de către un actor.
11. compunere (4).
12. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi.
13. formă de tipar constituită din elementele ei componente.