Rezultate secundare (Plumb.):
Parte de vorbire: prefix
Origine: (germ., engl. plumb/o/-, cf. la. plumbum)
1. „plumb”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plombaginacées)
1. familie de plante dicotiledonate gamopetale: plumbago.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. plumbago)
1. plantă ornamentală din sudul Australiei, cu flori albastre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Plumbat)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. plombifére)
1. care conţine plumb; plumbos.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. plumbum „plumb”)
1. „plumb”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcin)
1. pulbere galbenă prin oxidarea unui amestec de cositor şi plumb, la prepararea emailurilor de faianţă şi ca abraziv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céruse, lat. cerussa)
1. carbonat bazic de plumb, foarte otrăvitor, folosit la prepararea vopselelor albe; alb de plumb.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cérusite)
1. mineral compus din carbonat natural de plumb (PbCO3), care poate conține și urme de Sr, Zn, Cu; (var.) ceruzită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. caestus, fr. ceste)
1. (ant.) mănuşă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleţii în luptele pugilistice.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. chloréthane)
1. (chimie) derivat monoclorurat al etanului, întrebuințat ca anestezic, la fabricarea tetraetil-plumbului, ca solvent pentru rășini et cetera; clorură de etil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. composition, lat. compostio)
1. totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate, o substanţă, un corp etc.; structură.
4. mod de organizare a elementelor componente ale unei opere literare.
5. studiul regulilor de compunere a unei bucăţi muzicale; arta de a compune muzică potrivit anumitor reguli.
6. mod în care a fost compusă o bucată muzicală.
7. ordonare, dispunere a elementelor unei picturi, ale unui tablou.
8. (fot.) aranjament artistic şi raţional al unei imagini.
9. gen de pictură care reprezintă personaje în acţiune.
10. tip de interpretare a unui rol de către un actor.
12. aliaj de plumb cu cositor, pentru lipituri moi.
13. formă de tipar constituită din elementele ei componente.