crustaceu, -ee

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. crustacé, crustacés)

1. I. care formează, prezintă o crustă.
2. în formă de crustă greu de separat de substrat.
3. (despre animale) care este înconjurat de o crustă; acoperit de o carapace tare.
4. (zool.) care ține de crustacee, privitor la crustacee.
5. (bot.) (despre licheni) care are un aparat vegetativ care aderă puternic de suportul pe care îl acoperă ca o crustă.
6. (med.) (despre o boală de piele) care este însoțită de cruste.
7. II. (la plural) clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
8. aceste animale acvatice și comestibile (crabi, creveți, raci, homari, langustine).

drept 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. directus)

1. (bis., la plural) om lipsit de păcate, care a respectat în timpul vieții preceptele religiei creștine și care este acceptat de judecata lui Dumnezeu.
2. (d. oameni) a se duce în lumea celor ~pți = a muri.
3. ~ credincios = persoană care face parte din biserica creștină ortodoxă; persoană care se comportă ca un bun creștin.
4. a se odihni cu ~pții = a fi mort.

ghiont

Parte de vorbire:  s.m., s.n.  
Etimologie: (necunoscută)

1. lovitură dată cu pumnul sau cu cotul.
2. lovitură ușoară prin care se face semn cuiva.
3. pumnul strâns cu care înghiontim pe cineva.
4. (reg.; glumeț; la plural) sarmale.
5. (var.) giont

rufărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (rufă + -ărie)

1. totalitatea rufelor (de corp, de pat, de masă etc.); lenjerie.
2. (reg.; la plural) zdrențe.

reîntărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. reîntări)

1. întărire din nou.
2. confirmare din nou a cuiva într-o slujbă.
3. (special; la plural) trupe militare trimise în ajutorul cuiva; întăriri.
4. (var.) rentărire.

expedienș

Parte de vorbire:  s.n. (lat. înv.)  
Etimologie: (lat. mediev. expediens, -tis)

1. procedeu ingenios prin care se depășește o situație dificilă sau se atinge un scop; (prin ext.; la plural) mijloace improvizate și ilicite de subzistență; expedient.