Parte de vorbire: s.
Origine: (plus1- + produs)
1. produs creat de lucrătorii din sfera producţiei materiale peste cel necesar, prin cheltuirea de supramuncă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exploiter)
1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva.
2. a-şi însuşi fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcţi; a acapara roadele muncii altuia.
3. (fig.) a folosi abuziv, a profita.
Parte de vorbire: s.
Origine: (exploata)
2. însușirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producție, a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale.
3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.
5. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surtravail)
1. muncă prestată de lucrători pentru munca necesară, prin care se creează plusprodusul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (supra- + produs)
1. (economie) concept al economiei marxiste care desemnează partea din producție creată de muncitori care, depășind nevoile lor materiale, este însușită de capitaliști cu scopul final de a o transforma în plusvaloare; plusprodus.