Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. plus-value)
1. profit constituit din diferenţa între valoarea bunurilor produse şi ansamblul salariilor şi al amortizării.
2. excedent al încasărilor faţă de cheltuieli; beneficiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capital, germ. Kapital)
1. relaţie socială de producţie care presupune existenţa proprietăţii capitaliste asupra mijloacelor de producţie şi folosirea forţei de muncă drept marfă, care creează plusvaloarea.
2. valoare care, datorită productivităţii şi rentabilităţii muncii, produce plusvaloare.
3. (fig.) clasa capitaliştilor; capitalism.
4. sumă de bani investită într-o afacere; bunuri, valori.
5. ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale.
6. ~ de cunoştinţe = suma cunoştinţelor pe care le posedă cineva; experienţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. profit, germ. Profit)
2. beneficiu reprezentând diferenţa dintre activul şi pasivul unei întreprinderi comerciale; plusvaloarea privită ca un rezultat al întregului capital investit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Rate)
1. fiecare dintre părțile în care se eșalonează o datorie sau o altă obligație pentru a fi achitată sau distribuită treptat, la anumite termene.
2. raport, procent (al contului, al dobânzii etc.).
3. ~a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capacitalul variabil;
4. ~a profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (supra- + produs)
1. (economie) concept al economiei marxiste care desemnează partea din producție creată de muncitori care, depășind nevoile lor materiale, este însușită de capitaliști cu scopul final de a o transforma în plusvaloare; plusprodus.