Rezultate secundare (Plute.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. pluteum)
1. (ant.) mașină de război, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate.
2. panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice.
3. ladă, scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Pluteus)
1. (zool.) numele dat primului stadiu larvar al ursinilor, care este încă planctonic; larva echinodermelor.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. aéroplanctophytes)
1. plante microscopice vii care plutesc în aer.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Aeroplankton)
1. planctonul din aerul atmosferic.
2. ansamblul organismelor microscopice vii care plutesc în aer.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthélie)
1. (astronomie) pată luminoasă, rotundă, care se formează pe cer în partea opusă Soarelui.
2. (meteorologie) aparență luminoasă, plasată vizavi de soare, care apare din cauza acelor de gheață care plutesc în atmosferă sau care coboară încet.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. cirrus, lat. cirrus, fir)
1. formaţie de nori de culoare albă strălucitoare, formaţi din particule de gheaţă, care plutesc izolaţi la mare înălţime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kremschnit)
1. prăjitură din foi de aluat, coapte şi pudrate cu zahăr, umplute cu cremă de vanilie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. phytopleuston)
1. strat de organisme vegetale care plutește pe suprafața unui lac, râu sau alt corp de apă dulce; pleuston vegetal.