OK
X
aisberg
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. iceberg)
1.
bloc
uriaș
de
gheață
plutitoare,
din
ghețurile
polare.
ampulă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ampoule, lat. ampulla)
1.
organ
de
mers
la
echinoderme.
2.
(anat.)
extremitate
dilatată
a
unui
canal.
3.
veziculă
aeriană
pe
frunzele
sau
pe
tulpina
unor
plante
plutitoare.
4.
tub
de
sticlă
închis
la
capete;
fiolă.
aterizor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. atterrisseur)
1.
(aeronautică)
dispozitiv
plasat
sub
o
aeronavă
(retractabil
în
zbor)
pe
care
se
sprijină
o
aeronavă
când
se
află
la
sol
și
care
permite
acesteia
să
decoleze
și
să
aterizeze
lin
și
fără
riscuri;
tren
de
aterizare.
2.
(prin
analogie)
plutitoare
care
permit
unui
hidroavion
să
aterizeze
lin
pe
apă.
3.
(var.)
aterisor.
bac 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bac)
1.
platformă
plutitoare
care
servește
la
transportul
de
oameni,
animale
și
vehicule
peste
un
curs
de
apă.
2.
cuvetă,
bazin.
3.
avion
echipat
pentru
transportul
automobilelor
și
al
pasagerilor
lor.
4.
recipient
de
sticlă,
metal
sau
ebonită,
pentru
depunerea
unui
lichid.
5.
parapet
amenajat
pentru
cultura
plantelor
pe
un
substrat.
bajoaier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bajoyer)
1.
perete
lateral
al
unei
ecluze.
2.
fiecare
dintre
cele
două
plutitoare
laterale
ale
unui
doc
plutitor.
centură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ceinture)
1.
curea
lată
purtată
peste
îmbrăcăminte.
2.
~
de
salvare
=
dispozitiv
din
corpuri
plutitoare
care
se
fixează
în
jurul
taliei,
servind
la
menținerea
unui
naufragiat
la
suprafața
apei.
3.
parte
a
scheletului
care
leagă
membrele
de
trunchi
(omoplatul
și
clavicula,
bazinul).
4.
(sport)
a)
linie
imaginară
la
nivelul
ombilicului
sub
care
nu
sunt
permise
loviturile
la
box;
b)
procedeu
tehnic
de
prindere
a
mijlocului
adversarului
cu
mâinile,
la
lupte.
5.
cingătoare.
6.
~
de
castitate
=
bandaj
închis
cu
lacăt,
în
trecut,
pentru
protejarea
castității
femeilor;
~
de
siguranță
=
dispozitiv
care
împiedică
pe
pasagerii
unui
avion
sau
automobil
de
a
fi
proiectați
înainte,
în
caz
de
accident.
7.
fiecare
din
gradele
de
calificare
a
celor
care
practică
arte
marțiale.
8.
ceea
ce
înconjură
un
lucru,
un
loc
etc.
9.
~
de
fortificații
=
zonă
fortificată
aflată
la
o
distanță
potrivită
pentru
a
fi
ferită
de
focul
armelor
grele
ale
unui
eventual
dușman;
linie
de
~
=
cale
ferată,
șosea
care
înconjură
un
oraș.
10.
ansamblu
de
plantații
în
jurul
unui
oraș
sau
de
separare
a
unor
zone
ale
acestuia.
11.
fâșie
continuă
de
table
de
oțel
care
formează
bordajul
unei
nave.
12.
grindă
orizontală
din
beton
armat,
rezemată
pe
zidurile
exterioare
ale
unei
construcții,
pentru
a
le
lega
între
ele.
13.
cadru
de
formă
circulară.
14.
~i
de
radiații
=
fiecare
dintre
cele
două
zone
de
radiație
corpusculară
ionizată,
de
grosime
variabilă,
care
înconjură
Pământul.