Dictionar

Rezultate secundare (Plutitoare,):

Aisberg

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. iceberg)

1. bloc uriaş de gheaţă plutitoare, din gheţurile polare.


Ampulă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ampoule, lat. ampulla)

1. organ de mers la echinoderme.

2. (anat.) extremitate dilatată a unui canal.

3. veziculă aeriană pe frunzele sau pe tulpina unor plante plutitoare.

4. tub de sticlă închis la capete; fiolă.


Aterizor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atterrisseur)

1. (aeronautică) dispozitiv plasat sub o aeronavă (retractabil în zbor) pe care se sprijină o aeronavă când se află la sol și care permite acesteia decoleze și aterizeze lin și fără riscuri; tren de aterizare.

2. (prin analogie) plutitoare care permit unui hidroavion aterizeze lin pe apă.

3. (var.) aterisor.


Bac 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bac)

1. platformă plutitoare care serveşte la transportul de oameni, animale şi vehicule peste un curs de apă.

2. cuvetă, bazin.

3. avion echipat pentru transportul automobilelor şi al pasagerilor lor.

4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid.

5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat.


Bajoaier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bajoyer)

1. perete lateral al unei ecluze.

2. fiecare dintre cele două plutitoare laterale ale unui doc plutitor.


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.