Dictionar

Rezultate secundare (Plăcea,):

Complăcea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. complaire)

1. refl. a se simţi bine într-o anumită situaţie; a găsi mulţumire în ceva.


Displăcea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. dispiacere)

1. a nu plăcea.

2. a nu agrea.


Cochet, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coquet)

1. care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care doreşte placă, fie admirat.

2. (despre lucruri) drăguţ, îngrijit, graţios.


Cochetărie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coquetterie)

1. purtare inspirată de dorinţa de a plăcea unei persoane de sex opus.


Conveni

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. convenir, lat. convenire)

1. a corespunde dorinţelor cuiva, a-i plăcea.

2. a se înţelege, a cădea de acord.

3. a încheia o convenţie.


Displăcea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. dispiacere)

1. a nu plăcea.

2. a nu agrea.


Flaterie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. flatterie)

1. actul de a flata; laudă falsă sau exagerată, dată cu intenția de a plăcea, de a seduce et cetera; flatare.

2. (antonim) calomnie.


Opticitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opticité)

1. calitatea de a bate la ochi sau de a plăcea ochilor.