Dictionar

plati 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Platy)

1. pește de acvariu, vivipar, originar din Mexic și Guatemala, verde-gălbui, cu două pete mai întunecate spre vârful cozii.
 

PLATI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. platy-, cf. gr. platys „turtit, plat”)

1. „plat, întins, larg, turtit, dilatat”.
 

platibazic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. platybasique)

1. care prezintă platibazie.
 

platibazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. platybasie)

1. malformație a craniului, la care baza este plată și largă.
 

platicaul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. gr. platys „turtit, plat” + gr. kaulos „tulpină, tijă”)

1. (bot.) cu tulpina lățită.
 

platicefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. platycéphale)

1. care prezintă platicefalie.
 

achita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.
2. (fam.) a ucide.
3. tr., refl. a(-și) plăti o datorie.
4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).
 

aconta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (acont)

1. a plăti un acont, un avans din prețul convenit; (pop.) a arvuni.
 

acreditiv

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)

1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii și consemnațiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
 

amortiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. amortir)

1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăți periodice.
2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale.
3. a recupera o cheltuială.
4. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulație.
5. a atenua, a diminua (un șoc, un zgomot).
 

amortizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amortissable)

1. care se poate amortiza; amortibil.
2. care poate fi rambursat prin plăți succesive.
 

angarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angarie)

1. rechiziționare de către un stat beligerant a unor bunuri mobile străine, plătind despăgubiri.