OK
X
plati 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Platy)
1.
pește
de
acvariu,
vivipar,
originar
din
Mexic
și
Guatemala,
verde-gălbui,
cu
două
pete
mai
întunecate
spre
vârful
cozii.
PLATI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. platy-, cf. gr. platys „turtit, plat”)
1.
„plat,
întins,
larg,
turtit,
dilatat”.
platibazic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. platybasique)
1.
care
prezintă
platibazie.
platibazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. platybasie)
1.
malformație
a
craniului,
la
care
baza
este
plată
și
largă.
platicaul, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. gr. platys „turtit, plat” + gr. kaulos „tulpină, tijă”)
1.
(bot.)
cu
tulpina
lățită.
platicefal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. platycéphale)
1.
care
prezintă
platicefalie.
achita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. acquitter)
1.
tr.
(jur.)
a
declara
pe
cineva
liber
de
răspundere
penală,
a
scoate
din
culpă.
2.
(fam.)
a
ucide.
3.
tr.,
refl.
a(-și)
plăti
o
datorie.
4.
a
se
~
de
ceva
=
a
îndeplini
(ceva).
aconta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (acont)
1.
a
plăti
un
acont,
un
avans
din
prețul
convenit;
(pop.)
a
arvuni.
acreditiv
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1.
modalitate
de
plată
în
practica
comercială
prin
care
banca
cumpărătorului,
se
obligă
a
plăti
vânzătorului,
direct
sau
prin
intermediul
unei
bănci
corespondente,
o
anumită
sumă
de
bani.
2.
sumă
de
bani
depusă
de
cineva
la
o
casă
de
economii
și
consemnațiuni;
înscris
care
certifică
o
asemenea
depunere.
amortiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. amortir)
1.
a
stinge
treptat
un
credit,
un
împrumut,
prin
plăți
periodice.
2.
a
înlocui
treptat
capitalul
fix
al
unei
întreprinderi
prin
cote
anuale.
3.
a
recupera
o
cheltuială.
4.
a
scădea
progresiv
amplitudinea
unei
mărimi
pentru
un
fenomen
de
ondulație.
5.
a
atenua,
a
diminua
(un
șoc,
un
zgomot).
amortizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amortissable)
1.
care
se
poate
amortiza;
amortibil.
2.
care
poate
fi
rambursat
prin
plăți
succesive.
angarie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. angarie)
1.
rechiziționare
de
către
un
stat
beligerant
a
unor
bunuri
mobile
străine,
plătind
despăgubiri.