Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balance)
1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an.
5. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (germ. bankrottieren)
1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cassa, germ. Kasse)
1. dulap, ladă de oţel în care se ţin bani, bijuterii, hârtii de valoare etc.
2. loc unde se achită costul cumpărăturilor într-un magazin.
3. ghişeu unde se fac încasările şi plăţile într-o întreprindere, instituţie etc.
4. sumă de bani în casieria unei întreprinderi sau instituţii.
5. a face ~a = a face bilanţul încasărilor şi plăţilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenţă rezultată în plus (în minus) după stabilirea încasărilor şi plăţilor; registru de ~ = registru în care se trec sumele încasate şi cele plătite.
6. ~ de bagaje = birou în incinta unei (auto)gări, unde se pot depune temporar, spre păstrare, bagajele călătorilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. cash flow)
1. (finanțe) diferența dintre încasările și plățile curente ale unei întreprinderi; toate mișcările de lichidități de intrare sau de ieșire experimentate de o companie într-o anumită perioadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comptoir)
1. birou de comerţ (în special al unui bancher); masă unde se fac plăţile în casele mari de comerţ.
2. agenţie comercială într-un stat străin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. liquidité, lat. liquiditas)
2. situație financiară a unei unități economice care dispune de fonduri în casă sau în bancă, putând să facă plățile în termen.
3. capacitatea unei unități economice de a transforma mijloacele materiale sau creanțele de care dispune în mijloace lichide de plată.