Dictionar

Pneu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pneu)

1. partea de cauciuc din anvelopă şi camera cu aer a unei roţi de vehicul.


Ipneu

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. ibn ben „fiu”)

1. slugă.

2. (var.) ibneu.


PNEUM(O)-, PNEUMAT(O)-, -pnee

Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. pneum/o/-, pneumat/o/-, -pnée, cf. gr. pneuma, -tos, pneumon, pnoia)

1. „aer, gaze, respiraţie; plămân”.


Pneumă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. pneuma)

1. (la stoici) spiritul divin care animă lumea, ordonând-o şi dirijând-o.


Pneumalergen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pneumallergène)

1. alergen capabil a declanşa reacţii alergice la nivelul aparatului respirator.


Pneumartroză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pneumathrose)

1. infiltraţie de gaze într-o cavitate articulară, prin traumatism sau efectuată în scopul unei explorări radiografice.


Pneumatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico)

1. adj. care funcţionează cu aer comprimat.

2. care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat.

3. s. f. parte a fizicii care studiază proprietăţile aerului şi ale gazelor.


Acvaplanare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)

1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existenţa unei pelicule de apă între şosea şi pneuri.


Aluminoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aluminose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu.


Antracosilicoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracosilicose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune şi de silice.


Antracoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracose)

1. pneumoconioză datorată inhalării pulberii de cărbune.


Apatitoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apatitose)

1. pneumoconioză provocată prin inhalarea prafului de apatit.


Azbestoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asbestose)

1. pneumoconioză provocată de inhalarea particulelor fine de azbest.