Rezultate secundare (Pocăinţă,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. componction)
1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăinţă.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrition, lat. contritio)
1. durere profundă simţită în urma ofensării divinităţii; pocăinţă, căinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pénitence, lat. paenitentia, it. penitenza)
1. pedeapsă pe care şi-o impune cineva sau pe care i-o dă preotul pentru ispăşirea păcatelor; canon.
2. pocăinţă.
Parte de vorbire: s.m. (pl. -i), s.n. (pl. -e)
Origine: (fr. repentir)
1. regret puternic pentru o greșeală, o acțiune etc. însoțit de dorința de reparare; căință, pocăință.
2. (pictură) modificarea unei lucrări, pe care o face artistul, în timpul executării acesteia; corecție.
3. (la plural) bucle lungi de păr pe frunte sau în jurul feței.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exorable)
1. care se lasă înduplecat (de rugăciuni, prin pocăință et cetera).