Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-rail)
1. porţiune de şină care dublează şina curentă a unei căi ferate în curbe, pe poduri, în dreptul trecerilor de nivel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. fulling)
1. strat de organisme acvatice pe pietre, pe stâlpii de beton, de lemn sau de metal ai podurilor, pe coca navelor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. genius, fr. génie)
1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată.
3. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om.
4. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pare-fumée)
1. dispozitiv ataşat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le feri de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu abur.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. péage)
1. vamă la trecere peste un pod, pe un drum de acces într-un oraş sau la acostarea unei nave la un chei.
2. locul unde se plătește dreptul de trecere; postul în care se colectează această taxă.
3. redevență pentru conducerea pe autostrăzi și anumite poduri; drept de a folosi o cale ferată străină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pendule, lat. pendulus)
1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument.
2. element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri.
3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă.
4. ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un balansier; pendulă.
5. (var.) pendulă, (înv.) pandul, (înv.) pendel.