contrașină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contre-rail)

1. porțiune de șină care dublează șina curentă a unei căi ferate în curbe, pe poduri, în dreptul trecerilor de nivel.

fuling

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fulling)

1. strat de organisme acvatice pe pietre, pe stâlpii de beton, de lemn sau de metal ai podurilor, pe coca navelor etc.

geniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. genius, fr. génie)

1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată.
2. caracter specific.
3. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om.
4. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc.

parafum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. pare-fumée)

1. dispozitiv atașat la podurile metalice care traversează liniile de cale ferată pentru a le feri de eroziunea gazelor degajate de locomotivele cu abur.

peaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. péage)

1. vamă la trecere peste un pod, pe un drum de acces într-un oraș sau la acostarea unei nave la un chei.
2. locul unde se plătește dreptul de trecere; postul în care se colectează această taxă.
3. redevență pentru conducerea pe autostrăzi și anumite poduri; drept de a folosi o cale ferată străină.

pendul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pendule, lat. pendulus)

1. corp solid care poate oscila în jurul unui punct fix sau al unei axe fixe; (p. ext.) dispozitiv, piesă a unui mecanism care prin oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument.
2. element de rezemare cu două articulații, folosit la poduri.
3. tip de corp de iluminat suspendat printr-o tijă.
4. ceas de perete a cărui mișcare este reglată de un balansier; pendulă.
5. (var.) pendulă, (înv.) pandul, (înv.) pendel.