Dictionar

Rezultate secundare (Poezia,):

Curtenesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (curtean + -esc)

1. care se referă la curte sau la curteni; care provine de la curte sau de la curteni.

2. (despre poezia erotică a Evului Mediu şi a Renaşterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie.


Decorum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decorum)

1. (în poezia epică şi dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului.


Deliriciza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + liriciza)

1. a goli poezia de fiorul ei emoţional, liric.


Imagism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. imagism, fr. imagisme)

1. școală în poezia engleză și americană întemeiată pe cultul exclusivist al imaginii, care pretindea comunice prin culoare și ritm emoția directă a sensibilității poetului.

2. curent de avangardă în poezia rusă a anilor postrevoluționari, care concepea poezia ca mijloc gratuit de inventivitate imagistică.

3. preferință pentru imagini, abundență de imagini într-o operă beletristică.


Letrism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. lettrisme)

1. mişcare literară formalistă din Franţa, care consideră poezia s-ar defini exclusiv prin expresivitatea literelor, îmbinate eufonic, arbitrar (mișcare înființată la Paris la mijlocul anilor 1940 de imigrantul român Isidore Isou).


Liric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lyrique, lat. lyricus)

1. adj. (despre poezii) care exprimă direct sentimente și emoții în legătură cu realitatea.

2. gen ~ = gen literar cuprinzând opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor și emoțiilor poetului.

3. (fig.) sentimental, sensibil.

4. (despre poeți; și s.) care scrie poezii lirice.

5. referitor la muzica de operă.

6. (despre voce) caracterizată prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate.

7. s. f. totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci.

8. poezia lirică, genul liric.