Rezultate secundare (Poezie)):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quatrain)
1. strofă (poezie) de patru versuri; tetrastih.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. cultus)
1. cu un nivel înalt de cunoştinţe, de cultură; învăţat, instruit.
2. (despre manifestări ale oamenilor) de care dă dovadă omul cult (1); livresc.
3. (despre muzică, literatură, poezie) creat de un autor instruit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)
1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăţilor etc.
4. (în literatura romantică) fiinţă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreţia, frumuseţea fizică etc.
5. (în poezie) geniu chinuit de nelinişte, care stârneşte pasiuni, dorinţe.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (di- + iamb)
1. (poezie) picior de vers grec sau latin, compus din doi iambi; dipodie iambică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hermétisme)
1. caracterul a ceea ce este ermetic (2).
2. direcţie estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil.
3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiştilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prodromique, it. prodromico)
1. premergător, care anunţă ceva; simptomatic.
2. (despre poezie) ocazional, scris într-o limbă savantă, cu procedee retorice.