Dictionar

poezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. poésie, lat. poesis, it. poesia, germ. Poesie)

1. creație literară în versuri; arta de a scrie în versuri.
2. totalitatea poeziilor unui poet, ale unui popor etc.
3. (fig.) caracterul poetic al unui peisaj, al unei întâmplări etc.; farmec, frumusețe, încântare.
 

antipoezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + poezie)

1. poezie lipsită de valoare artistică.
 

metapoezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (meta- + poezie)

1. poezie despre poezie, despre materia ei.
 

pseudopoezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. pseudopoesia)

1. falsă, pretinsă poezie.
 

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
 

afereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphérèse)

1. suprimare a vocalei inițiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt.
2. poezie rebusistă din două părți, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obține un alt cuvânt, definit în a doua parte.
3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunțându-se ceea ce este demn de reținut.
 

alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
 

anacreontism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacréontisme)

1. imitație a poeziei anacreontice.
 

antipoetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipoétique)

1. contrar poeziei, spiritului ei.
 

antipoezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + poezie)

1. poezie lipsită de valoare artistică.