alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.

anacreontism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacréontisme)

1. imitație a poeziei anacreontice.

antipoetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipoétique)

1. contrar poeziei, spiritului ei.

bacovianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bacovian + -ism)

1. caracteristică a poeziei lui Bacovia, care exprimă sentimentul izolării, o nostalgie incurabilă, monotonia vieții citadine, obsesia morții, nevroze și plictisul halucinant al periferiei provinciale.

baudelairianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (baudelairian + - ism)

1. imitație a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morții, încercat de sentimente satanice și însetat de absolut.

byronism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. byronisme)

1. imitație a poeziei lui Byron, caracterizată printr-o atitudine de revoltă individuală și anarhică, impetuoasă, dominată de pasiuni tumultuoase, dar sinceră și cinstită.