Dictionar

Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Anacreontism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anacréontisme)

1. imitaţie a poeziei anacreontice.


Antipoetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipoétique)

1. contrar poeziei, spiritului ei.


Bacovianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (bacovian + -ism)

1. caracteristică a poeziei lui Bacovia, care exprimă sentimentul izolării, o nostalgie incurabilă, monotonia vieţii citadine, obsesia morţii, nevroze şi plictisul halucinant al periferiei provinciale.


Baudelairianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (baudelairian + - ism)

1. imitaţie a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morţii, încercat de sentimente satanice şi însetat de absolut.


Byronism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. byronisme)

1. imitaţie a poeziei lui Byron, caracterizată printr-o atitudine de revoltă individuală şi anarhică, impetuoasă, dominată de pasiuni tumultuoase, dar sinceră şi cinstită.