Rezultate secundare (Poftă,):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. apéritif, lat. aperitivus)
1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appétence, lat. appetentia)
1. înclinaţie către ceva; dorinţă, poftă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. appétit)
1. dorință nestăpânită de a satisface o senzație de foame; poftă de mâncare; apetiție.
2. (prin analogie) dorința de a satisface o nevoie; orice fel de poftă.
3. ~ sexual = dorință de a-și satisface pornirile sexuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avidité, lat. aviditas)
1. însuşire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată.
2. (chim.) proprietate a unor substanţe de a reacţiona cu intensitate faţă de altele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déambuler)
1. a merge fără un scop precis, după propria fantezie sau poftă, a rătăci.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dégoûter)
1. tr., refl. a-şi pierde, a face să-şi piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi.