Dictionar

Rezultate secundare (Poftă,):

Aperitiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. apéritif, lat. aperitivus)

1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.

2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.


Apetenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appétence, lat. appetentia)

1. înclinaţie către ceva; dorinţă, poftă.


Apetit

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. appétit)

1. dorință nestăpânită de a satisface o senzație de foame; poftă de mâncare; apetiție.

2. (prin analogie) dorința de a satisface o nevoie; orice fel de poftă.

3. ~ sexual = dorință de a-și satisface pornirile sexuale.


Aviditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avidité, lat. aviditas)

1. însuşire de a fi avid; lăcomie, poftă nelimitată.

2. (chim.) proprietate a unor substanţe de a reacţiona cu intensitate faţă de altele.


Deambula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déambuler)

1. a merge fără un scop precis, după propria fantezie sau poftă, a rătăci.


Dezgusta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. dégoûter)

1. tr., refl. a-şi pierde, a face să-şi piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi.