pol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pôle, lat. polus, gr. polos)

1. (mat.) fiecare dintre cele două puncte în care o axă străpunge sfera.
2. origine a unui sistem de coordonate polare.
3. fiecare dintre cele două extremități ale axei Pământului.
4. ~ ceresc = fiecare dintre cele două puncte de intersecție a axei Pământului cu bolta cerească.
5. (fiz.) fiecare dintre capetele opuse ale unui magnet; fiecare dintre centrele de sarcină electrică ale unei pile electrice sau ale unui curent electric.
6. (mat.) punct singular al unei transformări geometrice.
7. extremitate a fusului celular, către care migrează cromozomii.
8. (fig.) fiecare dintre punctele, situațiile etc. aflate la extremități.

-POL

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -pole, cf. gr. poleo, -ein „a vinde”)

1. „piață, vânzare”.

antipol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + pol)

1. (mat.) simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă.

condiscipol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condisciple, lat. condiscipulus)

1. coleg de studiu, de învățătură.

cvadripol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quadripole)

1. rețea electrică cu două borne de intrare și două de ieșire.

cvasimonopol

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cvasi- + monopol)

1. situație în care monopolul nu este total, ci aproape.
2. monopol parțial.

dipol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dipôle)

1. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali în valoare absolută și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul.

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).

aboliționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mișcare politică apărută la sfârșitul sec. XVIII în S.U.A., care susținea desființarea sclavajului.
2. curent de opinie care susține necesitatea abolirii unor relații sociale, a unui regim politic, unei pedepse.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

absolutism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.
2. concepție care stă la baza unei monarhii.

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.