Dictionar

epolare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. épauler)

1. aducere a armei în poziția de ochire și declanșare a focului.
2. execuție a unui epolment (2).
3. (mar.) devierea din plan a marginii unei table de bordaj sau de punte.
 
 

aisberg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. iceberg)

1. bloc uriaș de gheață plutitoare, din ghețurile polare.
 

astrocompas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (astro- + compas)

1. instrument de navigație în mările polare care indică direcția cu o alidadă ce vizează un astru.