Rezultate secundare (Polare,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. épauler)
1. aducere a armei în poziţia de ochire şi declanşare a focului.
2. execuţie a unui epolment (2).
3. (mar.) devierea din plan a marginii unei table de bordaj sau de punte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (extrapola)
1. extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare.
2. (mat.) determinare aproximativă a valorilor unei funcții continue în puncte situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. iceberg)
1. bloc uriaş de gheaţă plutitoare, din gheţurile polare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (astro- + compas)
1. instrument de navigaţie în mările polare care indică direcţia cu o alidadă ce vizează un astru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurore, lat. aurora)
1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopţii, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roşie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquise)
1. câmp de gheaţă în regiunile polare de-a lungul ţărmurilor mării; pack.
2. picior de susţinere la baza unui puţ de mină în curs de spălare pentru a susţine zidăria de deasupra până face priză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipolaire)
1. (despre maşini, aparate electrice) care are doi poli magnetici.
2. (despre unele organisme marine) care trăieşte în cele două regiuni polare ale Pământului.
3. (mat.) coordonate ~e = sistem de coordonate în care un punct este determinat prin distanţele la două puncte fixe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bipolarité)
1. starea unui corp care are doi poli magnetici, electrici etc.
2. (psiho.) starea unei persoane bipolare; tulburare bipolară.
3. posibilitatea de a locui la ambii poli.