Rezultate secundare (Polarizată.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dépolarisation)
1. acțiunea de a depolariza și rezultatul ei; depolarizare.
2. actul de reducere a polarității sau rezultatul unei astfel de acțiuni; reducerea la o condiție nepolarizată sau mai puțin polarizată.
3. (sociologie) reducerea polarizării politice.
4. (antonime) polarizare, polarizație.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)
1. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică;
2. centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier.
3. (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar.
4. s. f. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale.
5. ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic.
6. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orthoscope)
1. aparat de polarizaţie pentru observarea intersecţiilor de cristal în lumina polarizată.
2. aparat pentru examinarea fundului de ochi şi a irisului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pléochroïsme)
1. (fizică) fenomen optic în care o substanță are culori diferite atunci când este observată din unghiuri diferite, în special cu lumina polarizată; policroism.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. polariser)
1. tr. a face ca un corp să capete poli; a aduce în stare de polarizaţie.
2. a transforma lumina naturală în lumină polarizată.
3. tr., refl. (fig.) a (se) aduna, a (se) concentra.
4. refl. a da naştere unei polarităţi (2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. polarisant)
1. care polarizează; polarizor.
2. microscop ~ = microscop care foloseşte lumina polarizată.