Dictionar

Rezultate secundare (Polenul):

Anemofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anémophilie)

1. (bot.) tip de reproducere a plantelor în care polenul este transportat de vânt; polenizare a plantelor anemofile; anemogamie.


Antropocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropochorie)

1. (bot.) mod de răspândire a plantelor antropocore.

2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin intermediul omului.


Autogam, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autogame)

1. (plantă) care prezintă autogamie.

2. (despre flori) care se polenizează cu polenul propriu; homoclin.

3. (bot.) se spune despre o plantă care se autofecundează.

4. (antonime) heterogam, alogam.


Autogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogenèse)

1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.

2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naştere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generaţie spontanee.

3. concepţie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea factorilor interni ereditari şi negând cu totul acţiunea mediului.


Autopolenizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. autopollinisation)

1. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie.


Barocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. barochorie)

1. (bot.) însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor.

2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin gravitație, prin cădere.