Rezultate secundare (Polenul.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anémophilie)
1. (bot.) tip de reproducere a plantelor în care polenul este transportat de vânt; polenizare a plantelor anemofile; anemogamie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropochorie)
1. (bot.) mod de răspândire a plantelor antropocore.
2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin intermediul omului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autogame)
1. (plantă) care prezintă autogamie.
2. (despre flori) care se polenizează cu polenul propriu; homoclin.
3. (bot.) se spune despre o plantă care se autofecundează.
4. (antonime) heterogam, alogam.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogenèse)
1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.
2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naştere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generaţie spontanee.
3. concepţie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea factorilor interni ereditari şi negând cu totul acţiunea mediului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. autopollinisation)
1. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. barochorie)
1. (bot.) însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor.
2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin gravitație, prin cădere.