Dictionar

ciaconă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. ciaccona)

1. vechi dans spaniol cu mișcare lentă; melodia corespunzătoare.
2. piesă instrumentală cu variațiuni polifonice asemănătoare passacagliei.
 

contrasubiect

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. contresujet, contre-sujet)

1. melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice.
2. (muzică) al doilea sau al treilea subiect într-o fugă.
 

contratemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-thème)

1. melodie concomitentă cu tema în lucrările polifonice.
 

invențiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. invenzione, fr. invention)

1. (muz.) fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice.
 

organum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. organum)

1. cea mai veche formă a muzicii polifonice, constând dintr-un contrapunct improvizat pe o anumită temă.
 

passacaglia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. passacaglia)

1. vechi dans de origine spaniolă și italiană, cu o mișcare lentă, uniformă; melodia corespunzătoare.
2. piesă instrumentală în formă de variațiuni polifonice pe o temă expusă la început și care se repetă în bas.