Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. hula-hoop)
1. dans havaian de origine polineziană, cu ritm foarte viu, marcat prin mişcarea şoldurilor; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maori)
1. pl. populaţie băştinaşă din Noua Zeelandă.
2. (s. f.) limbă polineziană vorbită de maori.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. multicoque)
1. (aero)navă cu mai multe coci legate între ele printr-o structură rigidă.
2. ambarcațiune de agrement, de inspirație polineziană, posedând mai multe coci (ex. trimaran, catamaran).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. samoane)
1. (locuitor) din Samoa; samoed.
2. (s. f.) limbă polineziană vorbită în Samoa.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. surfing)
1. sport nautic de origine polineziană care constă în a se lăsa readus pe țărm de creasta unui val, stând în picioare pe o scândură concepută în acest scop.
2. surf.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tagal)
1. (locuitor) care aparţine principalei populaţii din insulele Filipine.
2. (s. f.) limbă malaio-polineziană vorbită în Filipine; tagalogă.