polinom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polynome)

1. expresie algebrică formată din mai multe monoame.

polinomial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. polynomial)

1. cu caracter de polinom.

biliniar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bilinéaire)

1. (mat.; despre forma unui polinom liniar și omogen) cu două grupe diferite de variabile.

cvadrinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quadrinôme)

1. (mat.) polinom cu patru termeni; sumă de patru monoame; expresie algebrică compusă din patru termeni.
2. (var.) cuadrinom.

divizor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diviseur, lat. divisor)

1. adj. care divide.
2. s. m. (mat.) număr întreg sau polinom care divide un număr întreg (sau polinom) dat.
3. s. n. ~ de frecvență = circuit sau montaj la divizarea frecvenței unei oscilații electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii.

factor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. facteur, lat. factor, ~oris)

1. condiție, element, împrejurare care poate determina, influența sau explica un proces, un fenomen, o acțiune etc.
2. ~ de producție = componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale.
3. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs.
4. ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; ~ comun = număr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume.
5. mărime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentând raportul a două mărimi de natură diferită.
6. coeficient.
7. ~ poștal = lucrător la un oficiu poștal care duce și distribuie corespondența și publicațiile periodice destinatarilor; poștaș.

liniar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. linéaire, lat. linearis)

1. dispus în linie dreaptă; din linii trasate cu diferite instrumente speciale.
2. (mat.; despre relații, operatori) a cărui variație poate fi reprezentată geometric printr-o dreaptă.
3. formă ~ă = polinom omogen și de gradul întâi în raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen în care se folosesc numai linii și contururi.
4. (fig.) drept.
5. (despre organizarea cunoștințelor în programe școlare) care constă în însușirea noțiunilor în formă definitivă și în întreaga lor sferă de cuprindere, fără reluări succesive.

polinomial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. polynomial)

1. cu caracter de polinom.