Dictionar

polip

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. polype)

1. animal celenterat fixat, cu corpul în formă de săculeț, cu un orificiu buco-anal, înconjurat de tentacule.
2. excrescență pediculată, cărnoasă sau fibroasă, care apare pe mucoasa nasului, a laringelui etc.
3. (var.) (înv.) polipus.
 

POLIP-, POLIPO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. polyp/o/-, cf. gr. polypous)

1. „polipi”.
 

polipatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polypathie)

1. stare a cuiva atins de mai multe boli.
 

polipectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. popypectomie)

1. extirpare chirurgicală a polipilor1 (2).
 

polipeptidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polypeptide)

1. compus organic din mai multe peptide.
 

polipeptidemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polypeptidémie)

1. prezența polipeptidelor în serul sangvin.
 

polipeptidurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polypeptidurie)

1. prezența popilpeptidelor în urină.
 

adenoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adénoïde)

1. cu aspect de glandă; glandular.
2. care se referă la țesutul ganglionar; care are aspectul unui țesut glandular.
3. vegetații ~e = polip.
 

albumoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumose)

1. polipeptidă solubilă în apă, în timpul digestiei gastrice ca rezultat al acțiunii pepsinei asupra protidelor.
 

alcion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. alcyon)

1. pescăruș albastru.
2. pasăre marină legendară.
3. animal marin care formează colonii de mici polipi.
 

alopoliploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allopolyploïde)

1. care prezintă alopoliploidie.
2. (biol.) organism ~ = califică un organism al cărui nucleu, din fiecare celulă somatică, conține un număr de cromozomi mai mare de 2n, care rezultă din încrucișarea între indivizi din specii înrudite.
 

aneuploidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aneuploïdie)

1. (genetică) stare a unui organism, organ, țesut sau celulă, având un număr de cromozomi care nu este un multiplu al numărului haploid (≠ 2n) al speciei (nu are numărul normal de cromozomi); heteroploidie.
2. (genetică) poliploidie neregulată, cu număr mai mare sau mai mic de cro­mozomi decât multiplul exact al numărului haploid.
 

antozoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthozoaires)

1. pl. clasă de celenterate marine, sedentare, cu aspect de floare, reprezentată prin: polipi; coralieri.