Rezultate principale (Politeţe.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. politesse)
1. fel de a se purta, a vorbi în societate potrivit cerinţelor bunei-cuviinţe; amabilitate.
Rezultate secundare (Politeţe.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impolitesse)
1. lipsă de politeţe, mojicie, necuviinţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)
1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.
2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aimable, lat. amabilis)
1. care este vrednic de a fi iubit.
2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dă dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.
3. (antonime) neamabil, dezagreabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aménité, lat. amoenitas)
1. atitudine binevoitoare; amabilitate, politeţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)
1. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate.
2. formă exterioară a unui cult (religios).
3. ansamblul regulilor de politeţe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăţi, sau grupări sociale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cérémonieux)
1. potrivit unor reguli de politeţe exagerată; protocolar, solemn.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. civilité, lat. civilitas)
1. ansamblu de comportamente legate de politețe.
2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversaţie; curtenie.