cosmopolite

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cosmopolites
2. FR cosmopolites
3. EN cosmopolites
4. DE Kosmopoliten; Ubiquisten; über die ganze Welt verbreitete Pflanzen
5. RU космополиты
6. HU ubiquisták, kozmopoliták, az egész világon előforduló növények

politehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. polytechnique)

1. care privește, care se referă la, care cuprinde mai multe științe, mai multe meserii sau arte practice.
2. institut ~ (și s.f.) = insituție de învățământ superior care pregătește specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice.
3. (var.) (înv.) politecnic.

politehnică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. polytechnique)

1. instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice; institut politehnic, școală politehnică.
2. clădire care adăpostește această școală.

politehnician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. polytechnicien)

1. student, profesor la politehnică.
2. (var.) politecnician.

politehnicism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (politehnic + -ism)

1. caracter politehnic exagerat.

politehniza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (cf. fr. polytechniser)

1. a da un caracter politehnic.

act

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă.
2. a face ~ de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe.
3. document, înscris oficial.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.

amabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.
2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dă dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.
3. (antonime) neamabil, dezagreabil.

amenitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aménité, lat. amoenitas)

1. atitudine binevoitoare; amabilitate, politețe.

andosa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. endosser)

1. a indica în scris pe dosul unui cec, al unei polițe etc. numele împuternicitului care poate încasa contravaloarea.

andosament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endossement)

1. mențiune scrisă pe dosul unui cec, al unei polițe; gir.

banking

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. banking /principle/)

1. principiu ~ = ansamblu de idei privind politica monetară, reprezentat de un grup de economiști englezi, care susțineau că mijloacele de circulație nu se pot reduce numai la aur și la simbolurile lui, ci trebuie completate cu banii de credit emiși de bănci pe baza (re)scontării polițelor comerciale.