Dictionar

Rezultate principale (Poliţie,):

Poliţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ Polizei, fr. police, rus. poliţiia)

1. organ de stat care menţine ordinea publică şi reprimă infracţiunile.

2. localul în care se află.

3. reprezentanţii poliţiei.


Rezultate secundare (Poliţie,):

Poliţienesc

Parte de vorbire: adj.
Origine: (poliție + suf. -enesc)

1. care aparține sau este propriu poliției, privitor la poliție; polițist.


Polițienește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (poliție + -enesc)

1. în felul polițailor; ca polițiștii.


Agent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.

2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.

3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.

4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.


Alguazil

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alguazil, sp. alguacil)

1. (în trecut, în Spania) agent de poliţie care îndeplinea în același timp funcțiile de executor judecătoresc, sergent orășenesc și jandarm.


Anchetator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după fr. enquêteur)

1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.

2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.

3. jurnalist care face anchete.


Brigadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.

2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.

3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.

4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.

5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.

6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.

7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).


Chestor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questeur, lat. quaestor)

1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.

2. şeful unei chesturi de poliţie.

3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.


Chestură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questure, lat. quaestura)

1. demnitatea şi funcţia de chestor în vechea Romă.

2. organ poliţienesc superior unui comisariat.

3. local, sediu al acestui organ.