Rezultate secundare (Polițe.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT cosmopolites
2. FR cosmopolites
3. EN cosmopolites
4. DE Kosmopoliten; Ubiquisten; über die ganze Welt verbreitete Pflanzen
5. RU космополиты
6. HU ubiquisták, kozmopoliták, az egész világon előforduló növények
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. polytechnique)
1. care privește, care se referă la, care cuprinde mai multe științe, mai multe meserii sau arte practice.
2. institut ~ (şi s.f.) = insituţie de învăţământ superior care pregăteşte specialişti în diferite domenii ale ştiinţelor tehnice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. polytechnique)
1. instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice; institut politehnic, școală politehnică.
2. clădire care adăpostește această școală.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. polytechnicien)
1. student, profesor la politehnică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (politehnic + -ism)
1. caracter politehnic exagerat.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. fr. polytechniser)
1. a da un caracter politehnic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)
1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.
2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aimable, lat. amabilis)
1. care este vrednic de a fi iubit.
2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dă dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.
3. (antonime) neamabil, dezagreabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aménité, lat. amoenitas)
1. atitudine binevoitoare; amabilitate, politeţe.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. endosser)
1. a indica în scris pe dosul unui cec, al unei poliţe etc. numele împuternicitului care poate încasa contravaloarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endossement)
1. menţiune scrisă pe dosul unui cec, al unei poliţe; gir.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. banking /principle/)
1. principiu ~ = ansamblu de idei privind politica monetară, reprezentat de un grup de economişti englezi, care susţineau că mijloacele de circulaţie nu se pot reduce numai la aur şi la simbolurile lui, ci trebuie completate cu banii de credit emişi de bănci pe baza (re)scontării poliţelor comerciale.