Dictionar

Polua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. polluer)

1. a infecta, a vicia mediul înconjurător cu diverse substanţe novice.

2. (fig.) a profana, a murdări.


Depolua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépolluer)

1. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător.


Poluant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. polluant)

1. (produs, factor) care poluează, murdărește sau denaturează mediul; poluator.

2. (antonime) depoluant, nepoluant.


Poluator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. polluer)

1. I. care prin acțiunea sa poluează, murdărește, degradează; poluant.

2. II. cel care poluează (persoană, industrie et cetera).

3. (antonime) depoluant, nepoluant.


Aerobioscop

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerobioscope)

1. aparat pentru determinarea gradului de poluare a aerului.


Antipoluant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + poluant)

1. (procedeu, substanţă) împotriva poluării.


Antipoluare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. antipollution)

1. orice acțiune concepută pentru a preveni, reduce sau elimina poluarea.

2. (antonim) poluare.


Autoepuraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autoépuration)

1. proces de purificare naturală a unui mediu poluat de substanţe (an)organice, fără intervenţia omului.


Biofiltru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biofiltre)

1. instalaţie pentru purificarea apei poluate a canalelor cu ajutorul bacteriilor aerobe.


Contamina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contaminer, lat. contaminare)

1. tr., refl. a transmite agenţi patogeni; a (se) infecta; a (se) molipsi.

2. tr. a polua prin radioactivitate, microorganisme etc.

3. (fig.) a influenţa, a înrâuri.

4. refl. (despre două limbi) a se încrucişa.

5. (despre două cuvinte) a se influenţa reciproc (schimbându-şi forma).

6. (despre elemente folclorice) a se întrepătrunde.