Rezultate secundare (Poluant,):
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. polluant)
1. (produs, factor) care poluează, murdărește sau denaturează mediul; poluator.
2. (antonime) depoluant, nepoluant.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. dépolluant)
1. (substanţă, bacterie, procedeu) care serveşte pentru depoluare; care elimină sau reduce poluarea.
2. (antonime) poluant, poluator.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Immission)
1. propagare prin difuziune cu ajutorul curenţilor de apă sau de aer.
2. (ecologie) încorporarea și acumularea unei substanțe, în special a unui poluant, într-un mediu receptor: atmosferă, apă, sol și organisme vii.
3. cantitate totală de noxe dintr-un volum anumit de aer; concentrația de poluanți din aer.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. non-polluant)
1. care nu poluează, murdărește sau denaturează mediul; nonpoluant.
2. (antonime) poluant, poluator.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. polluant)
1. (produs, factor) care poluează, murdărește sau denaturează mediul; poluator.
2. (antonime) depoluant, nepoluant.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. polluer)
1. I. care prin acțiunea sa poluează, murdărește, degradează; poluant.
2. II. cel care poluează (persoană, industrie et cetera).
3. (antonime) depoluant, nepoluant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schlamm)
1. deşeuri din fărâmiţarea minereurilor.
2. substanţă petrolieră în suspensie care pluteşte pe mare sub forma unor aglomerări poluante dense, purtate de vânturi şi curenţi.